marți, 20 octombrie 2015

                                  


                                            


                     GRĂDINA RAIULUI FOLCLORIC

       Tot ascultând și vizionând (din când în când) posturile comerciale de radio și TV, care distrug cu bună știință muzica și cântecul popular, iar prin texte suburbane stâlcesc limba, am realizt un ciclu de articole „GRĂDINA RAIULUI FOLCLORIC” , pe care le trimit spre sensibilizarea celor care îndrăgesc griul, portul, limba și tradițiile populare, moștenire inestimabilă ce ne-a fost lăsată de înaintașii noștri, făuritori de tezaur folcloric. În aceste cântece (pe care le puteți asculta accesând link-urile atașate) am sădit flori alese din sufletul meu și le-am dăruit cu dragoste nețărmurită tuturor românilor ca să asculte cum se cântă autentic folclorul și ce transmit textele scrise în dulcea limbă românească „fagure de miere” - sentimente alese (de iubire, patriotice, credință, înfrățire cu natura,  tradiții, admirație pentru tot ce e frumos în jurul nostru). Dragii mei cititori, vă rog să deschideți cu încredere poarta fermecată a muzici, pășiți în luxurianta „GRĂDINĂ A RAIULUI FOLCLORIC”  și respirați parfumul melosului nostru drag, și vă veți simțiți  mai  aproape de Creatorul universului, bunul Dumnezeu.       

CONFESIUNE DE CREDINȚĂ
       Când privesc în „GRĂDINA RAIULUI FOLCLORIC” , cea binecuvântată de bunul nostru Dumnezeu, în ea văd cum au înflorit p’un picior de plai, muzica, dansul şi cântecul popular. În acest colţişor mirific găsesc armonii divine ce-mi încântă sufletul, mă fac să fiu mândru că trăiesc pe acest pământ, patria mea iubită, Mama ROMÂNIE.
În poeziile mele am pus raza soarelui, adierea vântului, şopotul cristalin al izvorului, melodia oltenească nemuritoare şi o părticică din sufletul meu, dorind ca să fie cât mai plăcute oltenilor mei şi tuturor românilor, oriunde s-ar afla pe pământ, să se bucure când le vor auzi cântate. Din cuvinte alese am sădit flori în „GRĂDINA RAIULUI FOLCLORIC” – loc minunat de-a se distra tot românul iubitor de frumos şi muzică bună.                                                           
Accesează: DIN CUVINTE-AM SĂDIT FLORI https://youtu.be/2ezRRcqoXSw -
Parcă ieri veneam din târg www.trilulilu.ro/muzica-reggae/001-parca-ieri-veneam-din-targ
Din apa cristalină a melosului dulce ca un „fagure de miere” au băut, să-şi astâmpere setea de frumos, rapsozi şi instrumentişti minunaţi, care prin măiestria lor, dăruire sufletească şi dragoste neţărmurită pentru obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti, ne-au lăsat o zestre inestimabilă.
  Această moştenire ne-a fost dăruită din sufletele lor pentru inimile noastre. Ca ascultători, interpreţi de folclor şi creatori, ne obligă s-o păstrăm cu sfinţenie şi credinţă nestrămutată, s-o admirăm până la veneraţie, iar atunci când avem chemare şi un dram de har artistic, s-o îmbogăţim, să semănăm flori din soiurile cele mai nobile, să depunem în „Lada de zestre” o părticică din fiinţa noastră, care vibrează de dragoste şi dor. În acest album am adunat cu migală, din coloritul strălucitor şi mireasma îmbătătoare a florilor de pe Olteţ, cântece de dor şi voie bună. Am pus în doină întreaga dragoste a românului ce-şi iubeşte cu dor şi patimă copiii care au fost împinşi de-o soartă neprielnică să pribegească prin ţări străine.
Accesează: Tristeţe, mânca-te-ar corbii! www.youtube.com/watch?v=Kn9Rk0icL5U
Rău neicuță ai făcut www.trilulilu.ro/muzica-latino/002-rau-neicuta-ai-facut
Am privit la mii de stele https://youtu.be/GLwTQUw22WA -
Din apa cristalină a melosului dulce ca un „fagure de miere” au băut să-şi astâmpere setea de frumos rapsozi şi instrumentişti minunaţi, care prin măies
tria lor, dăruire sufletească şi dragoste neţărmurită pentru obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti, ne-au lăsat o zestre inestimabilă. E bine să ne străduim cu toată puterea minţii şi a sufletului, să lăsăm generaţiilor viitoare „o mică filă în cartea de taină a cântecului popular” - carte ce-a fost scrisă cu multă trudă şi iubire faţă de neamul românesc. Ca orice iubitor al muzicii populare, sunt un împătimit ascultător al doinei unduitoare, al cântecului de dragoste tremurător ca frunza codrului, alintător, duios ca adierea zefirului, şi admir din toată fiinţa mea orice fel de muzică bună (uşoară, clasică, folk, modernă…) dar am pretenţia, ca atunci când o ascult, să-mi transmită un mesaj, să-mi placă, să-mi încânte urechea, să-mi liniştească sufletul, prilej deosebit pentru mine să-i felicit pe cei care trudesc pe acest tărâm şi se străduiesc să ne facă mai buni, mai înţelegători faţă de aproapele nostru, mult mai iubitori pentru tot ce ne înconjoară.
Accesează: Mierlița https://youtu.be/10b_ycoPEEc -
În poiana florilor https://youtu.be/1Vrhbxo9Qx8 -     
        Primul meu institut muzical în care am studiat a fost „Cârciumioara fermecată” a tatălui meu Ilie Voican (în Bălceşti de Vâlcea, pe malul Olteţului), cârciumioara minunată de altădată, pe care aş numi-o „MICUL ATENEU” al ţăranului român, unde am ascultat pe cei mai minunaţi instrumentişti şi rapsozi ai cântecului popular. Ei mi-au trezit în suflet dragostea pentru muzică şi poezie. Doamne, cântau cu atâta farmec şi măiestrie… că nu-mi venea să mai plec acasă. Astăzi, din ce în ce mai rar, se mai aud asemenea zei neîncoronaţi, tot mai puţini sunt cei care păşesc prin „Grădina Raiului Folcloric” – păstrând smerenia şi dragostea slujitorului pentru frumos şi tradiţia populară. Acelor oameni minunaţi le datorez totul şi le aduc prinos de recunoştinţă pentru dragostea ce mi-au trezit-o în suflet, să iubesc muzica adevărată, autentică, să beau din izvorul nesecat al dorului, să culeg florile miresmate ale iubirii care au fost cultivate de grădinari pricepuţi şi cu mult har dumnezeiesc. Din pleiada acestor dascăli ai mei îmi amintesc cu nețărmurită recunoştinţă de următorii: renumitul violonist Gică Chirea, Ioniţă şi Gheorghe Triculescu, Marin Tănăsoiu a cărui vioară avea o goarnă strălucitoare din alamă, Gheorghe şi Mitică Zamfir, fraţii Coliţă (Gheorghe, Mitică şi Ilie), Gogu lui Cirică din Poienari, familia Pascu (Gica, Vasile şi Costică). Tot în acea perioadă am avut prilejul să cunosc pe cele două mari doamne ale cântecului popular, Maria Tănase şi Maria Lătăreţu (tanti Mariţa) de care mă leagă cele mai fericite momente din viaţa mea (Tata venise la București și lucra ca ospătar la restaurantul Calu Bălan, apoi cel de la Gara de Nord) şi o spun din tot sufletul: acestor zeiţe trebuie să mă închin, cât voi trăi, cu smerenie şi credinţă, mi-au fost adevăraţii mei dascăli în a-nţelege şi iubi muzica populară. Le-am compus melodii cu-o nepreţuită dragoste şi veneraţie. Când am început să scriu aceste melodii, auzeam vocea de înger a mamei Elisaveta (Neta),   care-mi fredona cu glasul ei fermecat ritmuri duioase ce păstrau în ele căldura unui suflet minunat, fiindu-mi un îndemn real de-a nu lăsa uitate florile melosului vâlcean și gorjenesc, adevărate nestemate ale cântecului oltenesc.
Accesează: Marie floare de dor ww.youtube.com/watch?v=WbG2PSFFU4U

 Lună, zâna mea cea bună www.trilulilu.ro/muzica-populara/003-luna-zana-mea-cea-buna

Marie, te-am îndrăgit
http://www.trilulilu.ro/muzica-populara/4-marie-te-am-indragit#ref=cauta
La fântănă  www.trilulilu.ro/muzica-populara/rodica-anghelescu-la-fantana-1
La fântâna de la Dealu, (cântă autorul)
http://www.trilulilu.ro/muzica-populara/19-la-fantana-de-la-dealu-canta-m-v-ghioroiu#ref=cauta
     Fiecare slujitor al poeziei şi muzicii populare simte în el o chemare irezistibilă de-a se confrunta cu cele mai deosebite stări de spirit: bucurie, tristeţe, dragoste, dor de locurile natale, de copilărie, de tinereţea pierdută… gândind la vremea bătrâneţii care ne acoperă tâmplele cu ghioceii anilor adunaţi pe umeri. Cui nu-i pare rău să plece din această lume atât de frumoasă? Unde vor rămâne codrii verzi, izvoarele cristaline în al căror murmur a auzit zbuciumul dorului nestăvilit, care se-ngână cu ciripitul păsărelelor şi adierea vântului, trubadurul neobosit care sărută de dimineaţa până seara miile de flori din câmpie şi de pe ramurile pomilor. Acel ochi, dar nepreţuit pe care ni l-a făcut Dumnezeu, a fost atât de încântat de aceste frumuseţi, se va închide pentru veşnicie, acoperit de lacrimile regretului. Aceasta este poezia ce se pretează cântecului nostru popular, fiindcă un vers scris din suflet poate ajunge la inima ascultătorului, bineînţeles, fiind cântat de-o voce frumoasă. Paralel cu această îndeletnicire de-a topi versul în muzică şi muzica în poezie, m-am străduit împreună cu artista Rodica Anghelescu să exprimăm în mod natural cele mai autentice trăiri pe care aceşti eroi le cântă atât pentru fiica iubită căzută în flăcările revoluţiei, băiatul care a plecat din ţară, iar mama lui este cuprinsă de tristeţe amară şi deznădejde pentru fiul iubit. Măicuţa plânge de bucurie că poate să-i spună „La mulţi ani!” de ziua lui. În balada „MIERLIŢA” am împletit o întâmplare petrecută cu mulţi ani în urmă, devenind legendă în graiul oamenilor, cu asemănarea acestei păsări (îmbrăcată în strai negru) ale cărei picioruşe sunt stropite cu „sângele domnului Isus Cristos” - fiind o martiră a iubirii veşnice.
Accesează: În poiană la Olteț www.trilulilu.ro/muzica-acustica/005-in-poiana-la-oltet
Ionele, copilul mamei http://www.trilulilu.ro/muzica-populara/006-ionele-copilul-mamei#ref=cauta
Fetiță cu ochi de stele http://www.trilulilu.ro/007-fetita-cu-ochi-de-stele-1
Floricica mamei http://www.trilulilu.ro/009-floricica-mamei-1#ref=cauta
Am văzut un moș plângând http://www.trilulilu.ro/muzica-populara/rodica-anghelescu-am-vazut-un-mos-plangand#ref=cauta

                                                  LÂNGĂ IESLEA DOMNULUI



Lângă ieslea Domnului
Îmi stă puiul omului...
Guingureşte către soare,
Nu ştie de supărare;
Pruncul Iisus nu ştie
Cum va fieşi ce-o să vie,
Ce destin îi e ursit,
Cât are de pătimit.
De maria e-nfăşat
Şi pe braţe legănat,

                          Pe ochişori sărutat,
                          La sân este alăptat...
                          Să creascăm, să înflorească,
                          Lumea să o izbăvească
                          De răul ce o pândeşte -
                          Prin Cruce o mântuieşte.
                          A venit să se jertfească,
                          Pe noi să ne miluiască,
                          Spălând cu sângele Său
                          Ne-a slvat din păcat greu...


                                      
                                                      CHRISTOS FIE LĂUDAT



Lăstărel brumat de vie,
Cine oare-mi spune mie,
Sau cunoaşte bucurie,
Zi frumoasă pe pământ,
Când tot omu-i fericit?

Căci iubire nu-i să ştiu,
Clipă sfântă şi dorită...
Când Maria naşte-un Fiu -
Cu surâsul Lui zglobiu,
Omenirea-i fericită.

                         Zilele sunt cu mult soare,
                         În suflet ni-i sărbătoare...
                         Iarna-i primăvară sfântă;
                         Cu evlavie Îţi cântă:
                      „Marie, să fii slăvită!

                        Prin naşterea Domnului,
                        A Mântuitorului...
                        Păcatul nostru-i iertat,
                        De ispită am scăpat -
                        Christos fie lăurat!"



                                                            Scriitor-compozitor
                                                          Marin Voicn-Ghioroiu