Marin Voican-Ghioroiu.
NUNTĂ-N GRĂDINARI
REVISTĂ UMORISTICĂ ÎN DOUĂ ACTE
PERSONAJE
1. Nelu Mititelu, (măcelar) SOCRU
MARE
2. Didina, soția lui Nelu Mititelu (coafeză) SOACRA MARE
3. Dan Drăgan, birjar SOCRU MIC
4. RIŢA, soția lui Drăgan (precupeață) SOACRA MICĂ
5. Pandelică Ion, zis Cinzecuță
(geamgiu) NAȘUL
6. Gundița, soția lui Pandelică (moașă) NAȘA
7. Zorica Narcisa (fata lui Drăgan din prima căsătorie) MIREASA
8. Gogu Turturică (negustor) MIRELE
9. Mitică Lulu, zis Țambal Mușteriu
10. Costică Lemnaru, zis Proțap Mușteriu
11. Matilda Mărița Rogojină 30 ani CRÂȘMĂRIȚĂ
12. Gicu Rogojină (zis Drojdioară) 65 ani CRÂȘMARUL
13. Sorin Voiculeț POETUL
14. Noria Georgia CÂNTĂREAȚĂ
15. Gogu Cirică LĂUTARUL
16. Luna FLORĂREASA
17. Femeia cu găina NINA
18. Nuntaşi, ospătari, picoliţe, muzicanţi,
gură-cască...
ACTUL I
TABLOUL I.
Poetul
apare din partea dreaptă (acompaniament de chitară, ritm nostalgic), se plimbă
prin fața scenei și recită cu o
voce profundă din manuscrisul pe a cărei copertă se vede titlul piesei
de teatru „MARIA TĂNASE SPUNE: IUBEȘTE CÂT EȘTI PE LUME!”.
în timp ce cortina începe să se ridice
foarte încet.
POETUL: Cine
mi-ar uitau-o vreodată pe Maria Tănase,
măiastra fără pereche a cântecului românesc, mândruţa care cânta cu mult dor în
„Livada duzilor”... fiica lui badea Ion Coandă Tănase, oltean vestit în arta
cultivării celor mai frumoase crizanteme din ţară. (privește spre bolta
cerească) Doamne, cât de repede a mai trecut timpul!…
Când
ridic a timpului cortină
Să
mă văd, ca odininioară...
Scene
din lumea sublimă
Și
pe tata-n cârciumioară...
Căci
teribil mă distrară
Snoave,
doine şi cântări,
Ţambal,
cobză şi vioară;
Multe
jocuri cu strigări...
Azi,
în cântecele mele…
Vorbesc
cei care trecură,
Şi-un
parfum de viorele
Au
lăsat din gură-n gură.
Ruginită-i
frunza viţei
Sub
al brumei cojocel,
Noi,
aici, în crâşma Miţei
Mai
gustam un tulburel.
(cântă)
Bun îi mustul şi înţeapă...
Limba-n gură o dezleagă;
Unii
zic: „Să nu beţi apă!...
Bine-n viață să vă meargă”.
Se
aude vocea Mariei Tănase din „Lung e
drumul Gorjului”.
Marioară, de la Gorjî,
Marioară, de la Gorjî,
Ia la neica vreo doi zloţi,
Şi nu te iubi cu toţi!
Ia la neica vreo doi zloţi,
Şi nu te iubi cu toţi!
S-au stins luminile, autorul se retrage prin stânga
scenei.
PRIMIREA INVITAŢILOR
In
cârciumiaora „LA MATILDA-N GRĂDINARI” - agitaţie mare pentru pregătirea nunții
mirilor Zorica Narcisa cu Gogu Turturică. Deasupra porţilor de la
intrare (doi flăcăi) fixează o pancartă pe care scrie „BINE AŢI VENIT!”
Coloanele sunt împodobite cu ramuri de brad. Se întind benzi de hârtie colorată
şi ghirlande cu flori multicolore… Muzica intonează „Marşul de primire
al invitaţilor” după care urmează un potpuriu de melodii populare „Ca
la nuntă”. Alergătorii (personalul
care se va ocupă de pregătirea nunţii şi servitul mesei) ies în faţa
porțilăr, larg deschise, urmaţi de taraful de lăutari pentru primirea naşilor. Se începe jocul, se chiuie şi se
cântă.
NAŞUL: Bună dimineaţa! Bine v-am
găsit sănătoşi!…
MIRELE: Sărut mâinile,
năşică!
MIREASA: Sărut mâna, naşu'!
SOACRA MARE: Bine aţi venit! Să vă dea Dumnezeu
sănătate! Să ne trăiască
mireasa,
mâncau-ar mămicuţa de frumuşică!
MIREASA: Ai auzit, Gogule, ce zice socrina?
(râde)
MIRELE: ... Păi, de ce crezi că te
luai, Narcisa mea? (o pupă)
NAŞA: Să ne trăiască finişorii!…
MIRELE: (către mireasă) Vezi ce noroc de-te
peste tine... cu mine? (râde)
MIREASA: Sărut mâinile, năşică. (o
îmbrățișează)
MIRELE: Năşică,
(îi face cu ochiul) ești cea mai frumoasă!... Dă-mi permis de liberă intrare;
vreau să te pup că prea ești dulce.
NAŞA: Dragul
meu, (puțin jenată) acum ai pe cine să
iubeşti…(pentru ea) Doar noaptea asta n-o ţine o veşnicie! (îl cuprinde
în brațe) Dacă poftești să țuci, nu am voie să mă opun, așa-i, nășicule?
NAȘUL: Tot după
pierit... finu' Goguță, hă-hă-hă!
SOCRUL MIC: Naşi iubiţi, să ne trăiţi! Cinstiţi din
rachiul miresii.
(îi dă o ploscă legată cu fundă roşie,
ornamentată cu muşcate albe, care
simbolizează curăţenia şi cinstea miresei)
SOACRA
MICĂ: Să ne trăiască
mireasa, că-i floare aleasă...
NAŞA: De Guliță... culeasă. (
o-mbrățișrează pe Narcisa)
NAŞUL: (către
mireasă) Narcisa mea!…(o pierde din ochi) Vezi dacă m-ai ascultat?…, uite ce băiat ţi-am dat .
(pentru el) Las’ că trece ea şi noaptea asta... (îi face cu ochiul miresii)
Nu-i așa, Zorica mea?
MIREASA: Cum să nu te ascult, năşicule!…
(îi zâmbeşte cu tandreţe)
Pe
cine am eu mai bun!... (se sclfosește) nu pe matale?
SOCRUL MARE: Să-mi
trăiască ginerele Goguță, mâmânca-l-ar tata pe el de norocos, că-i băiat frumos şi deştept; îmi seamănă.
Uite pentru cine am muncit să strâng avere, pentru el. Tâlharule, (ridică paharul
și-i pune palma pe umăr) ai dat lovitura!... nevastă giugiuc catifea și... soacră focaosă, care o să te
iubească..., nene, nene; păi n-o cunosc eu ce suflet are?
E-he!... ai s-o duci ca banu-n punga săracului. Ura!!!…
Iar mă-mbăt și-mi merge bine, cade
cârciuma pe mine... Sări Didino... și mă ține! (Mesenii ciocnesc pahare în cinstea tinerilor miri, apoi se
prind în horă să joace. Chiote, voie bună, sărutări şi îmbrăţişări. Mireasa se îndreaptă spre fântână, îşi
pregăteşte buchetul de flori să-l arunce peste umeri. Tinerele fete sunt foarte
atente la ce face mireasa, fiindcă cea care-l va prinde se va mărita până-n toamnă).
LĂUTARUL: Naș
Pandelică, iubiți meseni!... cântă pentru dumneavoastră
renumita cântăreaţă, Noria
Giorgia!!!… cel mai îndrăgit cântec al fetelor de măritat:
L A
F Â N T Â N Ă
Ă…u-uă! Uă!…şi-o alună,
Azi-noapte, când era Lună,
Mă coborâi la fântână,
Să privesc
apa, să-mi spună Bis:
Dacă mai am
soartă bună.
Ă…u-uă! Uă!… viorea,
Faţa apei tremura…
Un luceafăr îmi zâmbea –
Gingaş
luceafăr de zori, Bis:
Avea ochii
negrişori.
Ă…u-uă! Uă!… mă doreau,
Razele lui mă-nveleau,
Chipul tău mi-l aduceau.
Dragul meu,
mi te-am zărit, Bis:
Din apă când
ai ieşit.
Ă…u-uă! Uă!… măi băiete,
Te-am îmbrăţişat cu sete;
Că iubirea unei fete…
E căldură de
la soare Bis:
Şi de viaţă
dătătoare.
Buchetul
miresii poposește în brațele câșmăriței Mărița-Matilda, care începe să râdă în
cascade, se repede la crâșmar, îl pupă cu foc și profitând unicul prilej de-i
aminti scârțarului Rogojină că a venit timpul să-i facă nuntă)
CRÂȘMĂRIȚA: Drojdioară, drag Drojdiță, nu te uita-n
punguliță! Nuntă trebuie să-mi faci, că altfel mă dai în draci. Neicușor m-am
săturat... că prea mut am așteptat.
CRÂȘMARUL: Grijă n-ai, nuntă îți fac... (mustăcește) ești frumoasă, pui de
drac. Văd, (cu frică) de tine nu mai scap.
NAȘUL: Crâșmare,-ascultă
ce-ți spun..., cu Didina te cunun. (se apropie de crâșmîriță și o sărută pe frunte)
TOȚI: Trăiască!... Nuntă mare să porneacă.
CRÂȘMARUL: (pentru el)
Ochii-i văd, inima-i cere; ia să nu-l scap din verdere...
B A
L E T
(horă
lentă)
Fiecare dansator are în mână o ploscă sau o
sticlă de băutură din care servesc pe cei care sosesc la petrecere. Dansul
miresei și a cavalerilor de onoare. Dansul mirelui și al domnișoarelor de
onoare.
LA MATILDA - N GRĂDINARI
LĂUTARUL: (se plimbă
printre nuntaşi, însoțit de ţambalagiu şi acordeonist)
Frunzuliţă
trei arţari, lele!
La Matilda-n Grădinari, ihu!...
La
cârciuma de la drum,
Unde
bea tot omul bun…
Lino...
Leano! draga mea,
Se
mărită Zoria, Zoria!...
O,
of-of-of! măi, măi!!!...
Pleacă
de la maică-sa,
Se mută la casa ei, lele!
Cu Goguță-al lu' Bordei...
La curte de boieri mari…
Negustori
din Ferentari.
NAȘUL: (se scoală
de la masă și începe să joace)
Pe tăiete, pe tăiete...
Cu briceagu' lu' Terente. (mireasa se prinde în joc)
Pe ciucite și-nvârtite,
Să țină mireasa minte,
Că odată se mărită.
LĂUTARUL: Joacă
nașu' pe-ntrecute,
Verde
e ca bradu-n munte
C-a
avut mândruțe multe
(nașul chiue și-i lipește în frunte o bacnotă)
Of-of-of!
Lino-Leano... trei arțari,
Un
taraf de lăutari, lele!…
Renumiţi
în Grădinari,
Cu
drag va cânte la nuntă:
Narcisa
noastră iubită…
Zboară
lângă Turturică,
Ca
să fie fericită..., Ia mai toarn-o țuiculică!
C I Z M
A E L E C T R I C Ă
Mitică şi Costică: Li se-mpleticeşte limba-n gură, se îmbrăţişează, se
sărută, îşi fac promisiuni.,în timp ce muzica se aude din ce în ce mai încet (o
melodie de alean cu plâns de vioară şi acorduri cristaline de ţambal).
M: - Costică, băiatule, fii atent!… când
m-o vedea a mea, iar mă pupă… ha-ha! Nici nu ştii ce i-am dus seara trecută?
C: - Ce i-ai dus, Țambal? Hâc!… Pardon, îmi cer
scuze!
M: -
Ei lasă, te iert. Apropos, tu ce-i duci, Proțap, cumetrei?
C: - Ce i-am dus şi-aseară, ha-ha! ...Aşa
mai scap de clanța ei.(se clatină) Asta-aşteaptă, asta-i duc…
M: -
Mai poţi, ai?! Ha-ha-haaa!… (Se
dă mare,…las’ că-l cunosc eu).
C: - Eu!… Întreab-o, vericule, nu-ți dau eu
voie?!...
M: -
Pe nevastă-ta!?… (Bate câmpii, s-a cherchelit).
C: -
Ce dracu, Țambal!... n-o cunoşti?
M: - Bravo, Costică!… îmi placi. (Dacă nici eu
n-o cunosc!) Hai noroc şi să ne fie
ca aseară! Te las, am plecat, s-a făcut târziu.
C: -
Mă omule, ce dracu'!... mă lași ca la dentist? Ce-a zis madam, i-a plăcut surpriza?
M: - O-ho!…, mai întrebi? Să facă infarct
şi mai multe nu…
C: - Ei!… nu mai spune?
M: - Când a văzut-o… ce s-a mai bucurat,
juram că-i o fetişcană de liceu. Ştii, o cam neglijasem în ultimul timp, că ea
îmi zice că sunt mai mult cu tine, dar aseară a fost… tare, ce mai! Mi-am scos
pârlela.
C: -
Nu mai spune?
M: - Îi sticleau ochii, am zis c-o mănâncă.
Femeia-i tot femeie… sensibilă, ce mai… iubitoare, domnule, plină de tandreţe,
excitantă.
C: -
Te ascut..., și?
M: - Ai văzut tu femeie să refuze darul bărbatului?
Costică, dacă ştii cum să-i oferi surpriza…, se pierde. Parcă nu ştii ce
plăcere simt ele? Proțapule, nu mai are rost să-ți dau amănunte cum a fost...
C: - (Ia
uite, tâmpitu' de ce e-n stare, paiața dracului!). Nu vrei să ne aşezăm la
o masă? Ei cu nunta lor, noi cu bairamul nostru. Păpuşico!…un rând. Vrei să ni
se usuce gâtul, ha-ha-ha! (vine în fugă o fata tânără) Drăguţo, cred c-o
să copertăm în noaptea asta?
M. Cooperăm, domnișoară... Nu-l lua-n
seamă că e nărod.
C: Păi...
da, corpertăm... că ți-ai găsit la amărâţii ăştia de nuntaşi să fie atenţi cu fetiţele
frumoase?… (îi pune o bancnotă în decolteul rochiţei, picoliţa se
retrage în grabă) Ha-ha-ha!… să-nebunesc dacă nu m-a fript la degete, Țambal. Are artilerie
grea, nu glumă... (suflă-n palme) ...Țigară Mărășești, nu te arzi... da te
pârlești.
M: -
Ce mai... dogoreşte pană la mine; laser ala Coandă olteanu',
hă-hă-hă!...
C: - ... Ia zi-i mai departe, cum
fuse? (Pungașu'... iar se
bărbiereşte…)
M: -
La început nu-ndrăznea și a pipăit-o puţintel…
C: -
Cine?!…
M: - Lilica, nevastă-mea; ce uituc ești!...
Ne-ncrezătoare, dar i-a făcut o mică probă… Dorea să vadă dacă-i pe măsura ei.
Când a simţit-o ca e caldă, a-nceput
să tremure ca o sulfină și se-nroșise toată.
C: -
Nu mai spune!?… Mitică, mi se ridică tensiunea.
D: -
Să mor, amice! Dacă-ai fi văzut-o cum o strângea... Păi, de câd n-a mai
simţit ea o aşa căldură? Şi-a aşezat obrazul pe ea, a prins-o în mână, o mângâia, a pupat-o
îndelung...
C: -
Si-a pus obrazul pe ea și a pupat-o?!...
M: -
Nu ţi-am spus? Pe onoarea mea de mușteriu la Matilda-n Grădinari!
C: -
Banditule, şi ţi-a plăcut figura?
M: -
Pai… de ce nu?
C: - Mă rog, cum ai învăţat-o, aşa o ai. (…
Al dracu’ de pungaş, i-o serveşte caldă!… S-a dus în baie, perversu' dracu!...
altfel de unde?... canci și sfânta cruce).
M: -
Costică, am pregătit-o din timp, (îi spune la ureche) fără s-o vadă. Ce
s-ar mi fi bucurat și a ta, e-he!...? Parcă-mi șoptește cineva… că o s-o ceară
de la a mea. Dacă i-o arată se îndrăgosteşte de ea.
C: - S-o vadă!?… (Uite nemernicu' dracu' o vrea și pe Frusinica mea?) Păi... aşa ceva..., eu zic că se foloseşte pe
întuneric.
M: -
De ce pe-ntuneric?!… Pe lumină are plăcere deplină.
C: -
Bine că ai apă caldă… (A mea n-ar admite aşa ceva... Doamne fereşte, cu lumina aprinsă!?….)
M: -
Şi-o încălzeşte singură, are tot ce-i trebuie.
C: -
Mă rog, dacă are… (Al
dracului, i-a pus şi termostat).
M: -
Când i-a simţit căldura, a sărit la mine şi m-a pupat… (vrea să-l
sărute, dar Costică se retrage, sfios), apoi a zis printre sughiţuri: „Mitică, de ştiam că-mi pune tot sângele-n mişcare, ţi-o ceream mai demult.”
Credeam că
se sufocă, aşa de neastâmpărată era.
C: -
Cred şi eu… (Ăsta a speriat şi pe dracu'... dar femeia, mă rog, nu se
sperie cu una cu două).
M: - Proțapule, nu-mi venea să cred
ochilor: soacră-mea... doar o știi că abia o mai țin balamalele, a fost atât de
entuziasmată ca m-a rugat să i-o dau şi ei.
C: - Coniţa Safta, a vrut-o şi ea!?… (Sfinte,
fii bun şi iartă-i păcatele). Mă
faci să-nebunesc: bătrâna era de față?
M: -
Cum să nu! Păi... facem ceva ca ea să nu știe? Săraca de ea!... ştii cum
sunt astea bătrâne, curioase foc nevoie-mare: mititica... dorea s-o ţină la
picioare, să-i pună și ei sângele în mișcare.
C: - (Hodoroaga,
o vrea între picioare?!...) Nu-mi vine să cred urechilor ce aud!… (Baborniţa
a poftit la ea?!...)
M: -
Costică, ce vrei să zici de mama soacră?!
C: -
Că i-ar place şi ei tot încălzită.
M: -
Şi!... mă rog, de ce să nu i-o dau şi ei, că-i suferindă… Vai şi-amar de
capul ei. Abia îşi mişcă…
C: -
Trupul de amantă abandonată…(târtiţa).
M: -
Te rog!… nu-ţi permit. Mama soacră nu-i ce crezi tu.
C: -
Nu e!… dar pofteşte?… ha-ha! Stă de față când tu i-o dai lu' fii-sa?
M: -
O foloseşte şi ea... că de-aia am adus-o în casă, să le scoată răceala
din oase la amândouă.
C: -
Treaba ta. Jur că te vede Cel de sus.
M: -
Lasă să mă vadă, am şi eu pomană pe lumea cealaltă, doar le-am făcut un
bine.
C: -
Te cred..., dacă le bagi căldură-n oase, mai bine nici că se putea.
M: -
Mă găgăuță, o să-i prindă foarte bine şi la a ta: o cizmă electrică face
minuni!
C: -
Cizmă electrică?!…
M: -
Ha-ha-ha!!!… Mare tâmpiut mai ești!... La ce dracu te gândești?
C: -
Păi... la nimic. (picolița le cere banii pe halbe) Păcat de bere...
Notă:
Citește „Povestea lui Prichindel și a Matildei) în DETALII
POETUL: (Gogu Cirică îl acompaniază la vioară)
LĂUTAR
CU PLETE DALBE
- Lăutar cu plete dalbe, tot mai tânăr îmi
apari;
Dacă berea
curge-n halbe la Matilda-n Grădinari.
Când mă uit
în sânul ei, tu mă urmăreşti, ţigane?
Din arcuş
îţi ies scânteii, iar pe faţă ai broboane…
Văd în ochii
tăi săgeți: mă urăşti, ce e cu tine!...
Înţeleg să
mi-o admiri, dar nu văd ce ai cu mine?
- Pe Matilda ce-o-iubești, am avut-o ca
nevastă;
Boierule,
de-o răpeşti, mă arunc de la fereastră!
Am
pierdut-o într-o noapte: un pariu nenorocit...
Iar
crâșmarul, măi nepoate, zarurile-a măsluit.
- Hei scripcare, nu mai cânți!
Nu de asta te plătesc?
Dacă iar mă scoți din minți, jur: de tine mă lipsesc!
A venit spre noi, Matilda, fața-n flăcări îi ardea...
Bietul om plângea pe scripcă și din gură îngâna:
- Cine-n lume-i blestemat, nu trăiește,
chinuiește:
O copilă am
lăsat, Dumnezeu mă pedepsește!...
Chinului
n-am rezistat, și-am plecat în lumea largă...
Pe Matilda
am lăsat: sufeream că mi-a fost dragă!
Pe scripcar
nu l-am uitat, îmi apare-n gând mereu...
Soartă,
știu, m-ai blestemat să sufăr de dor și eu.
CÂNTECUL CHEFLIULUI
(pe ritmul melodiei „HORA UNIRII”)
MITICĂ ŞI COSTICĂ: (Legănându-se
din picioare) încep să cânte, apoi se duc către lăutari și îi roagă să-i
acompanieze. Se ţin de mâini, se desprind, se rotesc, se dezechilibrează.”)
Unde-i unul... nu-i putere la o
singură muiere,
Ajutor la prieteni cere, pentu-așa o
mângâiere.
Vinul, vinul de n-ar fi, în viaţă
ce-am folosi?
Am dormi, ne-am odihni şi n-am mai
iubi…
Unde-s doi, puterea crește și
cadâna-ți mulţumeşte,
Zi și noapte te cinsteşte și-mi trăiești
regește!...
MITICĂ: Astă toamnă când mergeam...
Înspre casă, mă grăbeam...
Să ajung, nu mai puteam...
Drumul bun nu-l mai găseam
Căiile mi se-ncrucișau...
Tot în crâșmă mă duceau,
Iar o mândră crâșmăriță
Mi-a zis, dacă sugi o țâță
Ai s-adormi ca un copil;
Matilda mi-a dat vin bun,
Că de șale mă tot țin.
Mare belea-mi fu crâmarul...
Când m-a altoit cu parul.
COSTICĂ: Mie-mi spui,
dar poți afla
Cum intrai în dandana...
Un crâșmar, hain din fire
Mi-a zis: „Am eu... lecuire!
Treci
în beci, sparge butuci,
Poț
să bei să cazi pe brânci,
Dar
ochii de ți-i ridici,
La Măria mea, te-ai ars!
Te las, neică, fără nas.
Îți
iau beregata-n brici
Și
te las fără carici!...”
MITICĂ, COSTICĂ: Cum vedeți, ne-am cumințit
După
câte am pățit...
Numai
țoiul și cinzeaca...
Ține
hangul ca și placa.
I
M N U L P I L A N G I I L O R (cor)
(pe
melodia „Aria matelotului” din opereta “Vânt de libertate” de Isaak
Dunaievski)
Pilangii sunt toţi fraţi,
Și sunt prieteni devotaţi
Când la băutură se ajută.
Hai diri-diri-diri, dom!
Apa chioară n-o gustăm,
Din suflet o respectăm,
La credincioși o lăsăm...
Pentru ei... aiasma-i bună,
Noi machim țuica de prună.
Dacă mai gustăm un rom
Rareori ne îmbătăm....
Hai diri-diri-diri, dom!
Hai diri-diri-da, diri-da,
Bea, nu te lăsa, hop-șa-șa!
Întruna ne descurcăm,
Ne-ajutăm, colaborăm…
Niciodată n-o să vrem –
Butoaiele să lăsăm…
Pline
nu le suportăm!
Hai diri-diri-diri, dom!
Hai diri-diri-da, diri-da...
Bea, nu te lăsa, hop-șa-șa!
Tot
ca leii ne luptăm,
Butoaiele desfundăm,
Sticlele să terminăm,
Să nu
fie-n galantar…
Nici o
sticlă de Cotnar.
Grădinarii-am speriat,
Note
bune-am câştigat,
Băieţii ne-au premiat.
Hai diri-diri-diri, dom!
Apa
noi o respectăm
Şi ne
botezăm cu rom.
POETUL:
LA FÂNTÂNA DE
LA DEALU
Declamă
(retoric)
Mă-ndrept
spre crâşma veche,
Merg
atent, păşesc discret;
Mi
se pare că-n ureche…
Nenea Chirea
cântă-ncet:
(cântă)
La fântâna
de la Dealu’,
Unde-mi adăpam eu calu’,
Nu cu apă, ci-i dam vin… Bis:
Ş-mi luam merele din sân.
De la mândra bălăioară
Care m-a iubit aseară…
La Marița-n cârciumioară; Bis:
Și n-a a vrut nimic să-mi ceară.
Nici cercei, nici mahmudele;
Mi-a dat buze subţirele
Pentr-un şirag de mărgele – Bis:
S-o
strâng în braţele mele!…
Declamă
(nostalgic)
Azi
privesc, e lună plină,
În
zăvoi vreau să mă duc;
Unde-mi
eşti dragă copilă?
Vino
să mă vezi cum sunt!
SOACRA MARE:
A
M O R
U L M
E U
În nopţile de
toamnă, reci
Cu cer de dor scânteietor…
Şi vânt
pribeag, tremurător,
Amorul meu, te rog să treci!
Să nu te-aud c-ai să-mi şopteşti:
„Rămâi cu mine, numi pleca,
O, micuţă stea!…
Regina mea.”
Vrei gelozia să uităm,
De dragoste să ascultăm?…
Un înger trist mă-ndepărtează,
Să nu ascult cuvântul tău;
Nu
văd nimic în jurul meu…
Decât pe cel ce mă trădează.
Căci sufletu-mi e-ndurerat,
De suferinţă-i măcinat…
Ca valul mării răscolit,
De dragul tău a tresărit;
Drag amor, bine-ai venit!
În nopţile târzii de toamnă
Cu cer de stele argintii,
Şi greieraşi cântând în vii…
Amorul meu, te-am aşteptat;
Şi mi-ai venit când te-am chemat,
Dar te-aş ruga, să ne jurăm:
Iubirea-i sfântă, s-o păstrăm,
De gelozie să uităm,
De dragoste să ascultăm!
FLORĂREASA:
V I O R E L E Ş I
G H I O C E I
Viorele
şi ghiocei!…
Oferiţi
la domnişoare.
Hai
boierule, ia flori!
De
la ţiganca matale,
Ele-s vraja ochilor
Cu iubire şi mult dor.
Fete
simple, doamne mari
Şi
prinţese domnitoare,
Când
primesc în dar o floare
Vor
privi cu-nfiorare,
Şi
cuprinse de mirare…
Vor
şopti nerăbdătoare:
Cine,
cine... o fi oare!?
De-mi
trimite-a lui iubire
În
petale mici, de floare -
Merită o sărutare
Şi o dulce-mbrăţişare,
Şi o dulce-mbrăţişare.
Vin’ boierule şi ia!
Să le dai la draga ta,
Că nu-i inimă de fată
Să rămână nemişcată,
Să reziste ăstui joc,
Şi de dor să nu ia foc.
Ia ghiocelul dorului,
Vioreaua câmpului!…
Le-am cules în astă noapte,
Toate
sunt flori fermecate;
Fata care le primeşte,
De mata se-ndrăgosteşte!
(începe să cânte)
GHIOCEI, BOBOCI DE
FLORI
Ghiocei,
boboci de flori,
Hai
să cumpăraţi, feciori!
Sunt
ca roua ochilor –
În
nopţile cu mult dor.
La
fetiţe să le daţi,
De
vreţi să le sărutaţi!
Luaţi
ghioceii minunaţi…
Vă
spun, n-o să regretaţi,
Sunt
de mine fermecaţi –
Florăreasa
nu-mi uitaţi!
Să
nu spuneţi nimănui,
Le-am
pus glasul vântului
La
Fântâna Dorului,
Izvorul
sufletului.
Le-am
stropit cu apă sfântă,
Cin’
le ia, să facă nuntă
Cu
fetiţa lui iubită;
Florăreasa
de-mi ascultă.
Şi
să ştiţi cu toţi… de ce?
Cine
crede-n farmece…
Şi
în flori de busuioc,
În
iubire-are noroc.
Pentru
un boboc de floare
Te
aprinzi în graba mare
Şi
arzi ca o lumânare
De
primeşti o sărutare.
C O D A :
Ghiocei,
boboci de flori!
Hai să cumpăraţi feciori!
BALET:
(NOAPTEA CÂND O FI TRECUT)
LORIA
GEORGIA:
NEICĂ,-NSOARĂ-TE CU MINE
- Nu aseară, alarteri seară,
La
Mariţa-n cârciumioară,
Sărutai
o Mărioară…
Cu
ochii de căprioară.
Mi-avea
buze subţirele,
Ochişori…
lumini de stele,
Şi-a
stat în braţele mele,
M-a
sărutat cu plăcere…
Bun
e vinul şi înţeapă,
N-aş
mai bea un strop de apă;
De
m-ai picura cu ceară,
Ca
dragostea mă doboară.
Acasă
n-aş mai pleca…
Rămân
cu mândruţa mea,
Şi-am
să vin seară de seară
La
Măriţa-n cârciumioară.
Uite-acum
ziuă se face…,
Mai
avem trei poloboace.
Noaptea
când o fi trecut?
Hai
s-o luăm de la-nceput!
Vinu-i
bun şi limba-nţepă
Mărioară!…
hai şi joacă,
Vestea-n
lume să ne meargă,
Că
ţi-s drag şi îmi eşti dragă.
- Neică, de vrei să mă iei,
Uită-te în ochii mei!…
De vrei să rămân cu tine?…
Neică, -nsoară-te cu mine!
Neică, de vrei să mă iei,
Uită-te în ochii mei!…
De vrei să rămân cu tine?…
Neică,
-nsoară-te cu mine!
FLORĂREASA:
SUNT NEVASTĂ DE FIERAR
(Muzica „Corul ŢIGANILOR” din
opera „Trubadurul” de G. Verdi.)
Sunt
nevastă de fierar, care-n nicovală bate
Cu
ciocanul, des şi rar, firul pe faţă şi spate.
În
ciocane mă trezesc, melodia-mi place,
Si-n
ciocane aţipesc..., fierarul știe ce face.
Multe
pirande-s geloase, of! că fierarul meu,
Sănătate-mi
bagă-n oase cu ciocanul sau.
Din
ciocan face inele, brăţări, toarte şi cercei,
Salbă
și mărgele; l-a vrăjit că scoate
scântei.
Doar
cu-un cleşte şi o pilă îmi scoate bijuterii;
Fetelor,
e fără milă... că-mi toarnă mereu copii.
Nu-i
uşor sa fii soţie și să-mi ții... bărbat fierar;
Întreaga-i
simbrie: un ciocan, un cal şi-un car.
Dimineaţa
mă trezesc in ritm vesel de ciocane;
Pe
fierar îl preţuiesc și nu mi-l dau la cucoane...
Iar întreaga fierărie cu dragoste mi-o întreţin,
Sunt
mândră că sunt soţie și am meşter bun!
Vai!…
aseară, o duducă a pus mana pe ciocan,
Coada
era să i-o rupă; să îndur nu mai puteam!
În
coafură-i mi-am băgat… mâinile-amândouă,
Ca leoaica i-am
strigat: „Fâţă, dacă tu vrei ouă!...
Cată la găină, în cuibar; de coadă să
nu te-atingi,
Nici de ciocan de fierar, Puică, zău,
gâtu-ți frângi!...
Ia ascultă, fată: cu ce-ai vrea
să bată pe-a lui nicovală?
Coada e strâmbată, eşti neruşinată şi
mă bagi în boală.
La cazan şi la tigaie, spune-mi:
buzele cum să răsfrângă?”
Ah,
şi mi-a-ncasat o bătaie… Vru ciocan? O să-i ajungă!
Dacă
potcoveşte-o iapă, nici stăpâna nu-i prea scapă;
Bate-n
potcoave caiele, vere! Fufele-mi vor ciocănele.
Toata
ziua,-n bătătură, coasa-n gură ciocănește...
Fir
de iarba nu trăieşte, când coasa fânul coseşte.
Eu
la osii pun unsoare, zău, ca să se-nvârtească…
Muşterii
mi-au plăcere..., roata n-o să se oprească.
Fetelor,
vreţi să-mai aflaţi? Luați aminte, multe-l vor
Şi-au
strigat aşa în cor: „Noi vrem coadă de
topor!”
O-ho!...
și de-atunci al meu fierar a căpătat fală!
Mi-a ajuns milionar cu-un ciocan şi-o
nicovală.
LĂUTARUL:
IA MAI DĂ-I CU PĂHĂRELUL
(ţambal solo, ritm de sârbă)
Să
mai dăm cu păhărelul,
Încă-odată,
nea Nelu, ihu!..
Pe
Zorica o mărită,
Că
este fată cinstită,
Şi-n
cartier e vestită…
Cum a fost şi
mama ei,
Tanţa
lui Mărin Bordei;
Din
Toboc, de lângă Tei.
Fete mari şi cu băieţi,
Noaptea când o fi trecut?…
Hai s-o luăm de la-nceput, ihu!..
Că acum ziuă se face,
Mai avem teri poloboace.
Jucăm de dor să ne treacă,
Nasrcisa cu altul
pleacă.
Dar nici moşii nu se lasă,
Iau
la joc mândra mireasă!
B A
L E T
(DANSUL
SOCRILOR )
FLORĂREASA, SOACRA MARE, SOACRA
MICĂ
CINE-N
CURTE COCOȘ N-ARE
(Pe
melodia „Pe la patru dimineata”)
FLORĂREASA: Cine-n curte cocoş n-are,
Supărarea-i
foarte mare;
Durerea
cui să-i mai spui
C-am
rămas a nimănui...
Cocoșelu'
meu stă-n cui;
Că
degeaba îl mai strig…
Doarme,
e făcut covrig.
SOACRA MARE: Nu ştiu dacă are boală,
L-a
cuprins o toropeală,
Și
nu se ţine de treabă -
Picoteşte
ca o babă...
Fetelor,
când el cânta,
Casa
mi se-nviora...
Certa
nu se pomenea.
SOACRA MICĂ: Masă bună îmi primea,
Cearşaful
călcat era,
Cămaşa
i se scrobea,
Frumos
mai cucuriga!
Fiindcă
el, cu vocea sa,
Ştia
ora când sa dea –
Datoria
îşi făcea…
FLORĂRESA: Noaptea repede trecea,
Plictiseala
nu-mi era...
Dar
acum îmi pare-un an
De
când cocoş nu mai am.
Stă
și se uita pe geam,
Nu
mai are nici un gând,
Nu-l
aud cucurigând.
SOACRA MARE, SOACRA MICĂ:
Puşca,
care-i goala puşcă,
Are
cocoşel şi-mpuşcă:
Percutează
şi-mi dă foc,
Pulberea
face poc!...poc!…
Porneşte
glonţul din loc,
Dar
cocoşul meu, deloc…
S-a
făcut un ghemotoc.
Cloşca,
puica şi găina…
Toate
au, bătu-le-ar vina!
Cocoşu-n
ograda lor,
Şi
îl folosesc când vor.
Cocoşul
vine degrabă,
Şi
mi se-apucă de treabă…
Nu
se vaită şi nu-ntreabă.
FLORĂREASA: Mai o pană-i
jumuleşte,
Și
găina-i mulţumeşte.
Codiţa
când şi-o resfiră,
Pe
cocoşel mi-l admiră.
Iar
când gardul, la vecină,
Îl
mai sare câteodată…,
Nu
vezi puică supărată.
SOACRA MARE: Gardul, cred că îi e leacul
Ca
să mai ridice capul.
În
casă, din scurt ţinut,
Cocoşelu-i
surd şi mut.
Schimbarea
dacă-i prieşte,
FLORĂREASA: Cocoşul se-nzdrăveneşte
Şi
vesel cucurigeşte...
SOACRA MARE: Aflați!... mi-are taina lui:
Bine
nu-i în lanţ să-l ţii...
Fiindcă
se așează-n cui.
Geaba-l
strigi, rămânemut,
Tace
cu capu-n pământ.
TOATE TREI: Cum să cânte, să dea ora!
Dacă
nu-i al tuturora?...
E-he,
dacă libertate vrem…
Cocoşelu'
să-l schimbăm!
Când îi dăm drumu-n lume,
Cocoşelu'
începe a spune
Vorbe
dulci, şi face glume.
Noaptea
o-mpărţim în trei;
A
prins glas, scoate scântei.
FLORĂREASA: Luaţi aminte și-nvățați!…
Cocoșelul
să-l dresaţi.
Dacă
chef să cânte n-are,
Nu-l
trimiteți la culcare!...
Vrea
să meargă la plimbare.
TOATE TREI: Ne
scuzaţi, dar am uitat
C-avem
vecin pintenat,
Și
când trece peste gard,
Cu
necazu-am terminat!...
MIREASA: (care e
foarte atentă la ce spun cele trei, când îl vede pe Goguță în al nouălea cer,
iradiind de bucure, începe să-i cânte)
ŢI-AM
LĂSAT FLORILE MELE
Ţi-am lăsat florile mele
La cişmea, în poarta ta –
Noaptea să te-alinţi cu ele,
Să-ţi spună dragostea mea.
Noaptea să
te-alinţi cu ele,
Să-ţi spună
dragostea mea,
Să-ţi spună
dragostea mea.
Tot parfumul din petale
Este dorul pentru tine –
Ţi-am trimis o sărutate
Să adormi în gând cu mine.
Ţi-am trimis
o sărutate
Să adormi în gând cu mine,
Să adormi în
gând cu mine.
De visezi salcâm cu flori
În grădina de la casă –
Cu mine ai să te-nsori,
Am să fiu a ta mireasă.
Cu mine ai
să te-nsori,
Am să fiu a
ta mireasă…
Am să fiu
a ta mireasă.
POETUL: (îi aruncă
priviri de foc crâșmăriței, începe să-i cânte)
-Vezi
și varianta-
CRÂŞMĂRIŢĂ,
CRÂŞMĂRIŢĂ
Vinu-i dulce, mai înţeapă,
E ca gura de fecioară,
N-aş mai bea un strop de apă,
De m-ai picura cu ceară!
Poate-aşa m-oi linişti,
Şi-astă seară-mi vei şopti…
Unde ne vom întâlni,
Mâine noapte sau pe zi?
Crâşmăriţă cu mărgele,
Nu mă mai privi aşa!
Mâine să deschizi devreme,
Să nu mă topesc de sete…
Că mare păcat îţi faci,
Fiindcă-ntruna te prefaci.
Dacă gura foc îmi ia,
Să mi-o stingi cu gura ta!…
Crâşmăriţă, crâşmăriţă,
Eşti o mândră garofiţă!
Şi cu ochii tot la tine…
Beau pahar după pahar
Să-mi mai treacă din amar,
Tu m-ai fermecat pe mine.
Şi mai am un gând, vezi bine:
Ce-ar fi oare, ce ai zice?
Că inima-mi tot dă bice….
Vrei să te măriţi cu mine?
CRÂȘMARUL:
GREA E VIAŢA
DE CRÂŞMAR
Grea e viaţa de crâşmar,
Of! zile şi nopţi de amar…
Viaţa-mi este un calvar,
Mă trudesc să iau un ban.
Cine dracu’ ar mai fi stat
Viaţa-ntreagă la tejghea
Of, să mai fie şi-nsurat!…
Cu-o mândruţă cum e ea?
Doamne, vinul când îi duce
De-i vorbeşte, sunt pierdut!
Ea mi-e tânără şi-i dulce…
Ah, el e-nalt…bine făcut!
Vai, cum îi toarnă în pahar!…
Lacrimi sunt din ochii mei;
Of, pune mâna ăst tâlhar…
Pe un sân de-al dumneaei?
Păi, asemenea copilă!…
Care inima-ţi topeşte?
O mai da, că are milă –
Dă şi ea ce-i prisoseşte!
Nu zâmbiţi, vă vine
rândul,
Poate veţi păţi
mai rău!…
Un crâşmar dacă v-o spune,
Ţine-o-n minte-n capul tău! (către Goguță)
N-o să scăpaţi, eu vă spun:
Ce-mi faceţi voi, am fumat…
Să iubeşti, e-un lucru bun,
Dar să furi?… (către Poet) e cam
păcat.
CRÂȘMĂRIȚA:
CÂŢI IBOVNICI
AM AVUT
Câţi ibovnici am avut,
În pomelnic m-au trecut,
Şi s-au dus
la mănăstire Bis:
Să se roage
pentru mine…
Ca să-mi ierte Domnu’ sfânt
Păcatele ce-am făcut;
Din dragoste
am iubit, Bis:
N-am ştiut
că am greşit.
Cu mine când se iubeau,
Tare fericiţi mi-erau…
La neveste
duceau flori, Bis:
Mie-mi
dădeau sărutări.
Acum, dacă i-aş avea,
Of! aş ara şi semăna…
N-aş duce
grija, că mâine, Bis:
Dacă
primăvara-mi vine...
Cucul, de pe creangă verde,
O să cânte, să mă-ntrebe:
De ce merg
singură-n câmp Bis:
Şi nu mă mai
duc în crâng?
Cucule, pasăre blândă,
Nu pot să mai vin în luncă;
Am bărbat şi
nu mă lasă Bis:
Să plec
singură de-acasă.
COSTICĂ: Cucule, pasăre proastă!...
Nu
mai pierde vremea-n coastă,
MITICĂ: Că s-a supărat pândarul
Și
ți-a opărit cuibarul.
NORIA GEORGIA:
Ne aflăm în gara din Târgu Jiu.
Constantin Brâncuşi seplimbă de-a lungul peronului. Este îngândurat, ochii i
s-au umezit de lacrimi. Maria Tănase alergă de-a-lungul peronului,
când trenul s-a pus în mișcare. De la
fereastra ultimului vagon Constantin Brâncuși îi aruncă un fir de trandafir
și-i spune cu vocea înăbușită te emioție: „Măriuco, ne vedem la Paris!” Un
sunet prelung al trenului, un adio sfâșietor.
ÎN GARA STELELOR APRINSE
În gara
stelelor aprinse,
Sub cer de
dor mistuitor,
Iubirea-n
suflet îmi pătrunse
Ca un ecou
de tren plângând:
Ofta din
greu, şi alergând…
Se depărta
să n-o ajung.
Un gând ce
lunecă pe şine;
Ce-i pasă
trenului de mine,
Că-n noapte
mă topesc de dor!
În gara
stelelor aprinse,
Sub cer
albastru fără nor,
Cu-un timp
încremenit, nepăsător…
Prezentu-n
vise-mi adormise,
Ca sfânta
candelă se stinse
Cu patimă şi
cu fior.
În gara
stelelor aprinse,
Sub cer de
dor tulburător…
Mai trece-un
tren, ca vântu-n zbor.
Ca o lumină călătoare...
E dorul meu făr’ de răbdare -
Speranţă
ne-mplinită, trecătoare.
NAȘUL
ȘI NAȘA:
AM FOST UN TRUBADUR VESTIT
(duet)
NAȘUL: Sunt un naș sentimental,
Un trubadur
făr’ de egal…
Câţi ochi în
viaţă mi-au plăcut,
Le-am spus
că sunt îndrăgostit.
NAȘA: Sunt o nașe-ncântătoare...
Cu
vino-coa!... și-am cătare:
Pe
unde trec, ochiade fac...
Pe
toți bărbaț-am terminat!
NAȘUL: Am fost mereu un marinar!…
Şi-n
dragoste, făr’ de rival;
Vaporul meu
m-a dus în lume,
Nebun de
dor, de vin şi glume.
NAȘA: Sunt o nășică răpitoare,
Cu șarm plăcut,
seducătoare,
Și sunt mereu îndrăgostită...
Când de nășicu' sunt minţită.
NAȘUL: Sunt un bărbat sentimental…
Un căpitan
pe-al „vieţii val”
Am preferat
fecioare andaluze,
Cu trup
superb și ruj pe buze...
NAȘA: E vrăjitor... și e pedant –
Cotoi distrat şi-namorat;
Dar câte nopţi a-ntârziat…,
Venea acasă ştampilat.
Și mă ruga cu glas smerit,
Că din greşeală s-a roşit:
O vişină... ar fi mâncat –
Și pe cămașe-i ștampilat...
L-am înţeles: vara... mai ştii!...
Mai sunt şi vişine zglobii,
Ce-n degete se pot strivi;
Bărbatul meu de ce-ar minţi!?
NAȘUL: Am fost un trubadur vestit,
Cu patimă
le-am tot iubit...
Așa sunt
eu... sentimental,
Plutesc
pe-al mării „vieţii val”.
Şi azi
prefer fecioare andaluze,
Mi-s dragi,
au zâmbetul pe buze.
Le amăgesc
ades și mint...
Când le
dansez și le sărut!
NAȘA: O viaţă-ntreagă l-am
iertat,
Mi
l-am iubit, l-am adorat!
Căci
de-l lăsam... naufragiat
La
polul Nord ar fi-ngheţat...
Prins
de banchiză-mi rămânea...
Am
mers să-l scot cu mâna mea;
L-am
tot salvat dintere banchize...
Dar...
îi făceam şi eu surprize.
Că
mi-l iubeam şi nu puteam
Să-l
mint, că domnul căpitan,
Un
„verişor" galant şi-nalt…
O
lună-ntreagă m-a distrat.
I-am
spus cinstit: „A fost rănit,
Să-l îngrijesc, m-am străduit…"
Şi veri,
amici de-ai dumnealui,
I-am
vindecat, dar cum să-i spui?!
Gelos
mereua fost, vă zic:
El
m-a minţit, eu l-am vrăjit;
O
viaţă-ntreagă m-a crezut
Că
l-am iubit, dar n-a ştiut
Că
locul rece când lăsa,
Și
soba lemne nu avea,
Venea
vecinul şi punea…
Nu
spirt, dar aprindea
Un
foc vioi, şi dezmorţea…
Plăceri
ce nu le pot uita.
Să
nu răcesc, vin folosea,
Şi
boala mi-o îndepărta.
NAȘUL: Iar iarna cât mi-era de
grea,
Soția mea nu
mai tuşea...
Vă spun
cinstit, nu m-a mințit:
Nici eu,
nici ea... nu am greșit!
SOACRA
MICĂ ȘI MIREASA:
MAMĂ,
ZICI CĂ-I BINE BINE
(melodie ritmată, stil bulevardier)
MIREASA: Mamă, zici că-i bine,
Ciocul
mic să-l ţin?
SOACRA MICĂ: Nu-ți mai dori limuzine!
Unii
pleacă, alţii vin –
N-au
habar de tine!…
MIREASA: Mama, spune: cum sunt mică?!…
SOACRA MICĂ: Puiul meu de păsărică...
Să
nu-mi vii cu-un ou!!!
MIREASA: Așa mă-nvăța bunica... (râde)
„Maică, ciocul mic să-l ții!
E ușor să faci copii...
De râsul lumii să fii”.
Mă
uimesc, dragă mămica:
Când
mi-i vad cu fofârlica…
Umblă
hăndrălăi, toată ziulica.
SOACRA MICĂ: Lasă-i, maică, ţi-s vecini...
Mai
înțeapă..., dar n-au spini.
MIREASA: Ei totul!... şi eu nimica?
SOACRA MICĂ: Nu cobi pe Dumnezeu!...
Ai
și tu nărodu' tău. (o îmbrățișeaă)
MIREASA: Dacă-ai ști... cum un tâlhar
Mi-a
zis: „Ia dă fuga la ziar!
Și oferă tot ce ai; o s-o duci ca-n
rai”
...
Mă-nvăța să nu muncesc;
Să
mă vând, ca să trăiesc…
SOACRA MICĂ: Nu-l lua-n seamă, păsărică!...
MIREASA: Unii-mi spun ca sunt prea mică,
Alţii
c-aş fi rândunică…
SOACRA MICĂ: Fata mamei, frumuşică,
O
să creşti, nu duce frică,
Dar
aminte ia, fetică…
Dar
să nu mi te prăjești:
Prost
ca ăsta nu-mi găseşti.
Să
te ierte popa Dincă!…
Noroc
chior, casă de sticlă.
Mila-mi
e, ce-ai să păţeşti
Ori
vrei să te răzgândești?
Lasă-l
dracului, că-i bine!
Cine
te lua de la mine?!...
MIREASA: Nu-mi duce grija, mămică!
Noaptea ei mă giugiulesc…
Mă alintă: „Păsărică!…”
Ba îmi zic: „O, tu... frumoasă!”,
SOACRA MICĂ: Dar la nicunul nu-i pasă...
Să
te ceară de mireasă;
Vrei
să rămâi piatră-n acasă?!...
MIREASA: Îmi zic Lună şi Steluţă,
C-aș
avea blănă de mâţă;
Dimineaţa
vor s-apun… (se întristează)
Și
să nu le stau în drum. (cu vocea tare, grava)
Unii-mi
strigă: „ Ieși din casă!
Du-te dracu’ şi ne lasă!)”
SOACRA MICĂ: Când steluţă, când mândruţă!…
Mie
la fel mi-au făcut…
Pan’
pe taică-tu-am găsit,
Şi
aşa m-am potolit.
După
bunul obicei...
Mireasa
cu prostul ei!
Am
schimbat vreo şase-şapte,
Pan’
găsii pe-al papă lapte!… 25
Săracul,
sfântă mă crede;
Orb
nu e, dar nici nu vede.
Doamne,-atât
mi-ar trebui,
Dacă
s-ar dezmetici…
MIREASA: (speriată)Mamă!...
zău, te-ar pălmui.
SOACRA MICĂ: Căci prea mulți..., din cartier,
Îi
sunt cumnaţi buni, ori veri.
Numai
că ştiu să mi-l ţin...,
Prost
nu e, dar nu-i nici bun.
MIREASA,
SOACRA: (duet) ritm pe melodia „Vin' tăticule,
vin' bibicule”
SOACRA MICĂ: Vai
mămică!…Vai fetică!...
Dacă-i bleg, nu ducem frică,
Iar dacă este deştept…
Avem ac și-l facem prost
Mai ceva decât a fost.
SOACRA MICĂ: Unul
pleacă, altul vine;
Grija
n-ai, doar eşti cu mine.
Dacă
nu poţi face faţă,
Vine maica şi te-nvaţă.
Cât mai pot, o să te-ajut...
Că așa e la-nceput.
MIREASA: Dacă
faţă n-am sa fac?
SOACRA MICĂ: Vin
îndată şi te scap!
MIREASA: Bine e, mamă, să am!
Altfel, cum dracu scăpam?
SOACRA MICĂ: Fata
mea, aşa să faci:
Pe toţi să
mi-i bagi în draci!
MIREASA: Vai măicuţă, vai măicuţă!…
Nu e bine să fii mâţă,
Ei mă roagă să nu-i spun:
Le stric firma, rangul bun...
Dar eu, maică, mi-i cunosc….
Toți au funcţii, au şi post.
Ciocul mic, nimic nu zic,
S-aibă noroc ăsta mic…,
Cât de prost, da-l vreu tătic!
SOACRA MICĂ: Narcisa, trebui să
taci
Și,
ai grijă ce-ai faci!
Zorica, să-l bagi în
draci.. 26
MIREASA: Ciocul mic să-l fac,
Cu ei să mă-mpac!?…
Ce dacă sunt potentaţi!…
Au nădragi şi sunt bărbaţi.
Dacă ei mă ciugulesc…
Mica sunt, şi mai greşesc;
Prost
ca ăsta nu găsesc. (ha-ha-ha!..) POETUL:
D A R U L M I R E S E I
NASULE, CE MARE
ESTI!
(muzica pe ritm cu iz de mahala)
LĂUTARUL: Nașule,
de ești măreț...
Ia nu mai
ține la preț!
Scoate
paraua pe masă
Că juveții
nu te lasă
Să rămâi cu
punga plină;
Ai grijă de
mândra fină.
He-he...
odată dacă-ai văzut...
Timpul,
nașule,-a trecut,
Nu mai e ca
la-nceput.
Cu perdea,
fără perdea,
Scoate bani
din teșcherea
Ca să-i ungi
pe lăutari...
Să trăiești
și la mulți ani!
(JOCUL GĂINII)
NINA: Nașule, a venit Nina
Să-ți ureze
cu găina,
Ca să ai
parte de fini...
Hai noroc,
să ne cinstim
Și cu țuică
și cu vin
NINA și LĂUTARUL:
(Nașul începe să joace)
Hai la-la şi zumba-i, ha!
Diri-di şi diri-da!
Ţine-o, naşule, aşa,
Nu te da, nu te lăsa!
Ne
primești cu ţuică fiartă,
Cum
şi sfântul Ion, odată,
Boteza
cu busuiocul…
Hai
cu toţi, începeţi jocul!
NINA : Hai la-la şi zumba-i, ha! 27
Diri-di şi diri-da!
Joacă nașu' cu nașa
Alături de fină-sa.
Auzi cum sună ţambalul!…
Naşule, gustă curcanul!
Vioara-ţi cântă duios…
Naşule, dacă-i gustos,
Stropeşte-l cu otonel,
Ia friptură de purcel!
Cu paharul, ia de-nchină;
Ciuguleşte din găină.
Şi să mi-o ciupeşti de piele
Ca pe mândruţele tele;
Dacă fripte mi le-ai face,…
Ai să vezi cum le mai place:
Să le roteşti la proţap,
Să le pui mâna sub cap;
De-mi pui ulei de măsline,
Se rumenesc foarte bine.
LĂUTARUL: Suflă,
naşule, -n cărbuni..,
Dar ai grijă de tăciuni –
Friptura să n-o afumi;
C-așa fac oamenii buni.
Hai la-la şi zumba-i, ha!
Diri-di şi diri-da!
Ţine-o, naşule, aşa,
Nu te da, nu te lăsa!
Că odată-i ziua ta.
LĂUTARUL
ȘI NINA:
Naşule, să ne trăieşti!
Finişorii să-i năşeşti,
La botez, la cununie…
Să ai numai bucurie!
NINA: Naşule, gustă viţelul!…
Ia că-i rumenit purcelul
Dar leacu-l găseși la mine,
De-mi plătești găina, bine.
Joacă naşul pe-ntrecute ..,
Verde e ca bradu-n munte,
Şi un zâmbet îi e faţa –
Ca soarele dimineaţa.
LĂUTARUL
ȘI NINA:
Naşule, cu părul creţ,
Să nu-mi fii prea iubăreţ,
Că iubite sunt destule –
Şi tinere şi bătrâne:
Câte pene-s pe curcan –
Atâtea mândre pe an.
LĂUTARUL: Jumuleşte-le…că-mi vor!
Dar mai dă şi finilor!…
Joacă, naşule, şi cântă!
Ţine sârba – că-i bătută!
Mărunţel şi apăsat,…
Scoate hora-afară-n sat!
NINA: Naşule, ce mare eşti…
Lăutarii să-i plăteşti!
Nu-n dolari, nici mahmudele;
NINA și LĂUTARUL:
Că mesenii
au plăcere:
Mergi la fina şi îi cere
Să le dea vreo două mere;
Uită-te, au apa în gură...
Sări, naşule, că ne-o fură!
LĂUTARUL: A mai mai fost furată,-odată,
Ne-a lăsat cu nunta spartă.
NINA: Cine mai putea s-astupe…
Gaura cu ce s-o umple!?
Fiindcă domnul ginerică
Avea lopăţica mică
.
LĂUTARUL: Căci de mică ce era …
Tot mai mică se făcea,
Şi prin spaima ce-a trecut,
Mireșica mi-a pierdut.
NINA: Doar v-am spus că n-a avut
Grohotiș pentru umplut.
LĂUTARUL: Când se
rătăci-in tunel,
Strigau nuntaşii la el:
Neică,-aprinde lumânarea…
Poate vei găsi onoarea.
NINA: În zadar a căutat...
Tunelul era umblat,
Mai fusese
destupat
LĂUTARUL
și NINA:
De adânc cât îmi era,
Luminiţa-abia sclipea
Că mirele se văita...
Garnituri nu mai avea,
Simțea vântul cum sufla,
Tunelul se tot mărea.
NINA: Covoraşul se rărise…
De câte bătăii primise.
LĂUTARUL Of-of! ginerică... zăpăcit,
Şi-a luat drumul şi-a fugit;
Numai nașu' îmi zâmbea,
Pe fină o-ncuraja:
„Fină,
nu te necăji,
Alt
ginere ți-oi găsi”.
NINA: Iar mireasa i-a grăit:
„Naşue,
este om cinstit,
Numai de mata ascult!”
Pe fina-n casă-a primit...
A lăsat-o și-a dormit;
Că i-a fost milă de ea:
Obosită cum era...
Cum s-o lase singurea?!
LĂUTARUL și NINA:
Ooooo!... Leana mea,
Naşu-i bun şi o îngrijeşte,
Un nou mire îi găseşte.
NINA: Dar acum, meseni, vă spun:
I-a intrat norocu-n sân,
Naşu-i ţeapăn, e om bun….
Are milă, mi-o ajută,
La alt mire o împrumută,
Că-i mireasă pricepută.
Prin multe nunţi a trecut,
Are covorul bătut
Şi-mi ţine la tăvălit.
BALET
(Marșul de plecare al
nuntașilor)
MIRELE: Mireasa şi soacra-mi place!
Hai
la ciorba de potroace!!!...
MIREASA: Mă Goguță, ține seama:
Ori
cu mine, ori cu mama?
SOACRA MICĂ: Are gust la ciorbă zeama:
Când găina e bătrână, (îi face cu ochiul lui
Goguță)
Zeama este foarte bună!
Uite
cum mă necăjeşti! (Narcisei)
Ce
defecte îi găseşti?
Goguță-i
băiat cinstit...
(îi șoptește la ureche ginerelui) Ce-ai cu el
dacă-a poftit?!... (râde)
MIRELE: Bine
zice mama soacră:
A
promis că mi-o dă toată…
Averea
să-i moştenesc,
(o
sărută pe mama soacră) Eşti o dulce, te iubesc!
SOCRUL
MARE: (care s-a cherchelit) Las' s-o dea,
Las' s-o dea,
Că e tânără și
vrea... (scoate din pungă câteva
bacnote și le dă
lăutarilor) Are tetea-n teșchirea!
Ginerică, nu-i așa?
Mă ajuți când n-oi putea?
MIRELE: Te ajut că-mi dai simbrie,
Dumnezeu să mi te
ție!...
(îl bate pe umeri,
dar nu-l îmbrățișează, iar socrul
mic se preface că-i
fericit, mustăcește)
Mi-s
geambaș de meserie, (o strânge-n brațe pe mireasă)
Negustor
cu prăvălie... (se plimbă, infatuat)
Dar
câştigu-i fudulie;
Pentru
dragoste trăiesc,
De-aia
mă căsătoresc! (își bagă mâinile în sân)
O
maşină, bani, mireasă…
(râde)
Mă mărit la soacră-n casă.
SOACRA MICĂ SI MIREASA, SOCRUL MARE:
Te
primim, te primim!…
SOACRA MICĂ: Ia mai dă un kil de vin!
(își
face semne lui Goguță, îi șoptește la ureche))
Mai vorbim cum te-mparţim.
(încep să danseze şi
se reia refrenul de la melodia
„LA
MATILDA-N FERENTARI”)
POETUL: Lăutare, zi-mi de dor!
Vreau să uit de supărare…
Vino-aproape, te implor!…
Hai cu mine-n noaptea asta,
La șosea vreau să petrec…
Îi las la
crâşmar nevasta,
Cel mai bine…, am sa plec!
MIRELE: Măi
vecine, măi vecine!… 31
De-mi spuneai din timp,
Ascultam de tine,
Dar cum sunt pripit...
Cred c-ai constatat,
Iată-mă-nsurat!
TOTI:
Te-ai legat la cap?
MIRELE: ...Nici nu vreau să scap!
(este îmbrățișat de mireasă și de soacra
mică) Îmi place să stau legat, ha-ha-ha!
MIREASA:
AM PRIVIT LA MII DE STELE
Am
privit la mii de stele,
Ochii
neichii sunt ca ele;
Stelele
nu-mi pot iubi…măi dorule, măi!
Nici pe neica–nlocui,
Nici pe neica–nlocui, măi, măi..
Stelele dacă s-ar stinge…
Ochii neicuţei m-ar frige.
Luminează, strălucesc, măi dorule, măi!
Pe neicuţa mi-l iubesc,
Pe neicuţa mi-l iubesc, măi, măi
Faţa
neicuţii-i frumoasă…
Ca
Luna-i de luminoasă
Luna
codrii luminează, măi dorule, măi!
La mine neica visează,
La mine neica visează ,măi, măi.
Dumnezeu
dacă ar vrea
Să-mi
dea şi mie o stea,
S-aprindă
neica lampa, măi dorule, măi!
Să-mi lumineze noaptea,
Să-mi lumineze noaptea, măi, măi.
De
la geam scântei să-mi dea,
Ca
să pot s-ajung la ea.
Semne
cu lampa să-mi facă, măi dorule, măi!
Că portiţa-i descuiată,
Că portiţa-i descuiată, măi, măi.
C-o
noapte m-a aşteptat…
Pân’
vecinii s-au culcat;
Să-mi
lumineze, că-i stea!… măi dorule, măi!
Să-ncălzească dragostea,
Să mă iubească neica, măi, măi.
MARIA TĂNASE SPUNE
(Se aude
vocea Mariei Tănase, „Lung îi drumul Gorjului”)
Foaie verde-a bobului,
Foaie
verde-a bobului,
Lung
îi drumul Gorjului,
Da-i
mai lung al dorului;
Că
la Gorj te duci şi vii,
Dorul
n-are căpătâi.
LORIA GEORGIA: ...Floricica florilor,
Măiastra, măiastra măiastrelor,
Maria cântă cu dor –
În Livada Duzilor…
Ca freamătul codrilor
Şi doinitul de izvor.
Maria Tănase spune:
„Iubeşte cât eşti pe lume!”
Floricică, fir boboc,
De-a lu’ Nelu Busuioc;
Marie, prinde-te-n joc,
Să ai la iubit noroc.
.
Marie, boboc de flaore,
Răsărită-ntre ponoare -
Steaua dorului iubit,
Ochi de codru-ndrăgostit...
Tu în glas îmi ai argint
Şi faci omul fericit.
Măiastră fermecătoare,
Stea pe boltă, călătoare,
Mai opreşte-te din zbor
Deasupra oltenilor,
Deasupra oltenilor…
Şi ascultă glasul lor.
Ei îţi cântă, mândră stea!
Dorul lor şi dragostea,
Toate cântecele tele –
Flori gingaşe, mândre stele.
Marie, stea cu mult dor,
Dragă eşti oltenilor…
Toate cântecele tele,
Flori gingaşe, mândre stele.
Dragă eşti oltenilor,
Iubită…românilor
POETUL: Las
cortina ca pe-o spumă,
Totu-i viu ca altădată….
Amintirea de-i postumă,
Crâşma nu trebui uitată!
Cortina.
POVESTEA LUI PRICHINDEL ȘI A MATILDEI*
Această poveste, destul de tristă,
s-a petrecut în urmă cu peste 100 de
ani... în zona Văcăreștilor, cartierul Grădinari, sub Dealul Piscului (locul unde în 1913 a văzut lumina zilei Măiastra cântecului
popular - Maria Tănase), într-o cârciumă care purta numele „LA MANDRAVELA” (unde se distrau șuții, geambașii, chrigii,
negustorii, (vezi unele pasaje în romanul „GROAPA” de Eugen Barbu). În această cârciumă cânta renumitul
scripcar Prichindel, iar Matilda (nevastă-sa) servea clienții la masă și, când
i se făcea poftă să distreze consumatorii, cânta melodii de petrecere...
sporindu-și câștigul prin bacșiurile pe care le primea.
Crâșmarul Gheorghe Dinescu l-a provocat pe
scripcarul Prichindel (soțul Matildei) la o partidă de zaruri. Muzicantul, care
era ciupit bine de aburii băuturii... a pierdut-o pe Matilda la „un pariu
nenorocit”, dar focoasa țigăncușă, mult mai tânără decât scripcarul ei, l-a rugat pe conu'
Gogu (Gicu-Gagicu, îi spunea ea când îl
giugiulea) să-l lase pe amărâtul de
Prichindel ca cânte în crâșmă (asta
ca pedeapsă pentru nesăbuința lui), că
altfel „Nebunul își face de cap”.
Cred că aveam în jur de șase anișori când
tata, Ilie Voican mi l-a arătat în crâșmă pe moș Prichindel, care albise și
semăna izbitor de mult (cei care-și aduc
aminte de un mare maestru al fluierului și cavalului) cu nene Marin Chisăr,
și tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o trăia scripcarul.
* * *
Matilda, care avea în vene sânge
clocotitor, nu murea de dragul lui conu'
Gicu, iar la fostul soț, scripcarul Prichindel, nu se uita... nici atât, dar
când își aducea aminte... i se făcea milă de el că o adusese, pe când avea vreo
treisprezece ani, tocmai din fundul Olteniei (de prin zona Amaradiei) și o
făcuse „cocoană” în Bucrești.
Ce-ți
e și viața asta?!... că acum „babalâcul
scripcar” îi părea negru în fața ochilor, dar ca să-și înece necazul, zvăpăiata, își găsise un
avocățel (mușteriu nelipsit din crâșmă) cu care se iubea („Poetul meu drag!” -
așa îl alinta) fără a se ascunde de ochii și gura lumii. Trubadurul „poet” era
cunoscut în crâșmă ca un veșnic îndrăgostit și cehefliu „de onoare” , fiindcă
plătea de fiecare dată consumația: îl cinstea pe scripcar ca pe un bun prieten,
stătea de vorbă cu el în micile pauze când își permitea să mănânce câte ceva
(strop de băutură nu mai punea în gură, că zicea când la unul când la altul, și
ofta din greu: „Să mi se usuce limba când o să maii gust tărie!” Nu uita
niciodată să-i dea bacșiș „Zarazei” pe care o admira și o lăuda la comeseni
că-i frumosă ca o zână și... „Face toți banii, duduia!” la care mușteriii îi
strigau: „Bravo, Gargară!” Dumnealui se dădea scriitor, făcea pe artistul
îndrăgostit lulea, dar când a auzit din gura lui Prichindel că Matilda a fost
soția lui, n-a mai călcat prin crâșma lui conu'
Gogu: „Soartă, știu, m-ai blestemat să sufăr de dor și eu”.
Îmi pare rău că nu am văzut-o pe Matilda,
care se retrăsese din activitate și nu mai muncea la crâșma lui conu'
Gogu, fiindcă de foarte multe ori treceam prin fața cârciumioarei când mergeam
în Grădinari, strada Livada cu Duzi 23, la nenea Ion Coandă, tatăl Mariei
Tănase și la nenea Fraz Tănase, fratele „zânei mele cea bună”; (vezi Maria
Tănase spune: „Iubește cât ești pe lume!”
Sper ca această romanță „LĂUTAR CU PLETE
DALBE” ca la una din edițiile Festivalului „Crizantema de Aur” de la Târgoviște
să fie cântată și să se bucure de suces, compoziție prin care amintesc
iubitorilor de muzică bună, ca să știe cum se distrau și sufereau din iubire
înaintașii noștri.
