MOTANUL ȘI PISICA

MOTANUL SI PISICA

Un motan şi o pisică

S-au văzut la un hotel:

Ea superbă – top model,

El şarmant – frumos de pică.

Nopţi în şir ei au dansat:

Ringul nu le ajungea;

El, foarte mult o admira...

Că de-atunci n-a mai plecat

Să-i vadă pe-ai lui din sat.

A uitat de casa lui,

Fiindcă vraja dorului –

L-a cuprins şi l-a legat

Ca o plasă nevăzută...

Căci iubita lui pisică

Mi-e atât de iscusită –

O măiastră pricepută

În a tainelor iubire:

Îl răsfaţă ca pe-un prinţ,

Îi sparge oscioare-n dinţi

Şi-l serveşte ca pe-un mire.

Ce e bun, cu el mănâncă,

Că bunica ei cea grasă

A ajuns bucătăreasă –,

La hotel are de muncă.

Nepoţica mi-a venit,

În voiaj, ca să se plimbe:

Şi la munte se destinde

Cu motanul spilcuit.

Ce mai trai!... divertisment:

Au o scenă unde, seara,

Cântă vulpea cu vioara,

Râsul, artist cu talent,

Spune glume, joacă step.

Veveriţa-i balerină;

La tobă şi tamburină…

Bate iepuraşul şchiop –

Un ritm tare îndrăcit.

Motanul cu draga lui,

Ei sunt fala ringului –

Sunt un cuplu inedit.

Codiţa când şi-o ridică…

De-l cuprinde pe motan

După gât... ca un colan,

Iar lăbuţa ei cea mică

I-o aşeză sub bărbie,

Şi-i zâmbeşte cu aplomb;

Doamne!… De-ai fi orb,

Ai alege-o dintr-o mie.

Pieptul ei, ritmic tresare;

Ochii lui sunt sideraţi

Că, rar poţi vedea amanţi…

Vai!… ş-atâta-asemănare:

Capete, picturi de vis…

Cu graţie,-s  înzestraţi,

Poţi jura că ei sunt fraţi,

Ori sunt scoşi din paradis.

Se iubiră,-o vară-ntreagă...

iară toamna se sfârşeşte;

Bunica, într-o seară, o vesteşte:

-       Vezi tu, nepoţică dragă…

Sunt bătrână..., mă retrag;

Nu ţi-ar place-n locul meu?

Eu îţi zic, este cam greu;

Dar cum văd că îţi e drag…

Şeful, poate că-l primeşte –

Să-l ajute… că-i voinic;

Lemne sunt de spart în curte;

De muncit se mai găseşte.

Dă din colţ în colţ, pisica,

Ar pleca, dar n-are unde,

Nu-i prea place, dar răspunde:

-      Mă-nvoiesc… de spui, Bunica,

Dar eu sper… că mă ajuţi?

Of, nu-s aşa de pregătită...

Tu mă ştii că sunt cinstită,

Şi nu-i bine ca să minţi.

Tu mi-ai zis: ”Pisi, ascultă! „

Îţi promit că am să-nvăţ…,

Căci motanul meu isteţ

M-a promis că facem nuntă.

*         *           *           *

Începu pisica să muncească:

Vai!… şi-atâtea i se cere…

Că nu prea-i face plăcere

Când suflă vântu-n ferestră;

Unde poate să găsească,

Să muncească-n toi de iarnă?

Stă aici, căci e de treabă;

O să se obişnuiască.

Pe motan nu l-a primit,

C-ar fi, vezi, neantrenat:

Nu face faţă la spart

Lemne, şi mereu stă tolănit.

Mai mănâncă, mai citeşte,

Bea un şpriţ că-i plictisit;

Pisicuţa n-a mai venit…

Zi şi noapte tot găteşte.

De iubire, vai de ea!…

A uitat, e obosită;

Vine la el plictisită –

Nu-i aşa cum o ştia.

N-a trecut prea multă vreme,

Că motanul, într-o seară,

A ieşit puţin pe-afară,

Şi-a văzut o puică, nene!…

A uita de mâţa lui;

“Vai ce farmec are asta!…

E mai bună ca nevasta,

Care-i dată dracului!”

Dar amanta e versată,

Şi i-a spus: “Ce bani ai?

Nu merg cu tine-n tramvai!

Dacă eu nu sunt distrată,

Dragul meu, regret, te las!

…Nu prea ai de mine nas,

Eu n-o fac pentru plăcere”

....................................

Acasă când a venit,

A găsit uşa-ncuiată,

Şi o voce, cam turbată,

De motan, i-a zis răstit,

Să îl bage-n boala mare:

„Cine dracu’ eşti, potaie?

De-mi baţi noaptea-n odaie!”

Că-napoi motanul sare.

 Pisica miorlăie, că-i uimit:

-      A venit timpul să pleci;

Poţi oriunde să petreci –,

Cu patronul mă mărit.

Speriat,… ieşi în stradă;

Vede-un horn ce fumega.

“Acolo mai pot ierna,

Este cald, nu e zăpadă…

De mâncat va fi mai greu;

Să prind şoareci, am uitat.

Cine dracu’ m-a-ndemnat…

De n-am stat la locul meu!?

 Vai de mine! Este-un chin

Să urc pe şiţa-ngheţată…

Şi-astă iarnă blestemată! –

Ce pot face? Ah, destin!…”

……………………………......

S-a sfrijit bietul motan:

E de nerecunoscut…

Sărmanul, mi-i abătut…

(Doamne! ce bine-o duceam…

Când cu Pisi mă distram:

Nu duceam grija mâncării,

Iar problema îmbrăcării

N-o aveam atunci în plan;

Pe când azi  simt  cum blana,

De căldură nu-mi mai ţine:

Parcă nici n-ar fi pe mine?

Vai!  Ce lungă mai e iarna!)

…………………………….......

Cu nimeni nu mai vorbeşte,

Parcă toţi duşmani îi sunt:

Merge cu capu-n pământ,

Când în faţa lui zăreşte

Chiar pisica lui iubită…

E-nsoţită de pisoi.

(Ce frumoşi sunt amândoi!

Şi-i stă bine ca mămică.

Dacă minte, of!… aveam,

Mă puteam plimba cu ei;

Erau şi pisoii mei …)

Medita bietul motan.

*      *     *         *          

Când, în grabă, o maşină

L-a lovit şi a murit; a grăit

Şoferul, cu milă: “ Motan amărât!

N-am greşit, tu eşti de vină...

Să te evit... n-am mai putut!”

Şi-n trombă a demarat;

Lângă bordură, aruncat,

A rămas de zăpadă acoperit.

…………………………..........

Rare ori, lăutarii din taraf,

Mai vorbeau de-acel motan:

“Cu patroana dansa...mai an;

Păcat de el! Merita un epitaf.”

La care, pisica, auzind ce zic,

Ca o turbată s-a-nfuriat:

De-atunci cu toţii l-au uitat…

Şi când crescu mare un pisic,

Patronul privind la el, gândea:

“…M-a tras pe sfoară, ştiu:

Acuma-s bătrân, şi-i târziu,

Nu pot să divorţez de ea!…

Nedrept am fost cu el, săracul!…

Îmi merit soarta. Ah, când o văd…

Că-mi merge cu alt motan în pod,

Îmi vine să mor.  S-o ieie dracul!